Recunoștință -Poezie de Emil Bulgăr-

Când îmi îmi îndrept atent privirea spre tot ce am în jurul meu,
Mă simt dator cu mulțumire să mă întorc spre Dumnezeu.
Că tot ce-am întâlnit in cale si tot ce încă întâlnesc,
E opera Iubirii Sale, eu pentru aceasta-I mulțumesc!

Când văd un firicel de iarbă, o floare simplă, când privesc,
Un crin din câmp în haină albă, mă simt dator să-I multumesc.
Când lanuri văd cu spice pline, sub soare mlădiind ușor,
Văd pâine zilelor de mâine... Să-I mulțumesc? Mă simt dator!

Iar când în clipe de-nserare, văd bolta cerului senin,
Cu frumusețea-ncântătoare! Eu vreau să-i mulțumesc deplin!
Și pentru freamătul pădurii, și pentru murmur de izvor,
Și pentru tainele naturii, îi mulțumesc, îi sunt dator!

Sub semnul de recunoștință nainte-ți Doamne, mă închin,
Eu vin din suflet cu credință, pios să-ți mulțumesc deplin.
Și într-o sfântă dimineață, când tainic zorii se ivesc,
De tot ce-am întâlnit în viață, și-atunci, eu vin să-ți mulțumesc!

Autor: Emil Bulgăr
Înregistrare studi: Iosif Onofrei
Mixaj&instrumental: Ludovic Arman
Interpretare: Anamaria-Ioana Vesa